Subiectul este destul de controversat si parerile sunt foarte impartite. Pe de o parte, acesta este considerat un ritual sfant, care trebuie sa se petreaca intr-un loc la fel de sfant, si anume biserica. Pe de alta parte insa, cununia religioasa in aer liber este considerata o chestie comerciala, imprumutata de la americani, la fel ca multe altele. Exista insa si o a treia tabara, cea a oamenilor care apreciaza intimitatea, frumusetea si eleganta pe care le presupun un astfel de moment.
Eu ma alatur lor si la randul meu as opta pentru o astfel de ceremonie. Motivele sunt pur obiective. In primul rand as dori cu orice pret sa evit invalmaseala caracterisitca multor biserici din capitala, unde ceremoniile se desfasoara pe banda rulanta, avand o durata medie de 30 de minute. Mai mult decat atat, cersetorii vesnic prezenti in curtea bisericii sau in fata acesteia nu te lasa sa te bucuri de moment nici macar o clipa. Pe langa gustul amar pe care ti-l lasa si obraznicia de care dau dovada, sunt aproape sigura ca multi miri ii regasesc mai tarziu si in pozele facute la biserica.
Si atunci de ce sa nu eviti toate aceste inconveneinte si sa incerci ceva diferit? Costurile nu sunt mari si satisfactia este garantanta. Un decor frumos, cu covor rosu, stalpisori impodobiti cu flori pe marginea acestuia, o arcada sub care sa va spuneti “Da!” unul altuia, scaune pentru invitati ca sa simta comozi si o slujba cu durata normala. Iar la sfarsit 10 porumbei care sa-si ia zborul si care sa marcheze momentul.
Singurele incoveniente pot fi gasirea unui preot care sa accepte sa va cunune in afara bisericii si, cel mai rau, o ploaie care poate intr-adevar sa strice momentul.
Parerea mea este totusi ca trebuie sa riscati si, daca va doriti si va iubiti cu adevarat, atunci chiar si vremea va fi de partea voastra.